1 apr. 2010

April, my month!


Back in bussines, asa m-am gandit eu, sa redeschid blogul, dupa ce din cauza chefului parca nu vroiau degetele sa uneasca cateva fraze ca sa mai pun cateva postari noi. Da iata-ne din nou On Air, intr-o zi atat de frumoasa, la figurat normal, pentru ca vremea de azi a fost dementiala, cand ploua, cand ningea, cand batea soarele, mai lipsea doar sa apara si luna asa din cand in cand pe cer.

Anyway, suntem in Aprilie, asta conteaza. Si cand aud asta, parca imi vine zambetul mai des pe buze, asta pentru ca e mai cald, sigur am scapat de iarna, pentru ca in curand vin Zilele Orasului si pentru ca incet incet se apropie ziua mea(schimb si eu prefixul in cele din urma).

Lasand asta deoparte, am sa va povestesc ce prima zi de aprilie interesanta am avut. Chiar de dimineata, ma luase gandul sa merg sau nu la scoala, avand in vedere ca miercuri n-am fost, asta datoria lui Clau si Student Party-ul lui, am cam ramas in urma cu programul si nu stiam daca tinem ore sau nu. Am intrebat vreo 2 colegi, care insa dadeau in banuiala, si ma gandeam sa nu fiu fraierit dis de dimineata, dar deja eram treaz asa ca nu aveam ce sa pierd. Ma duc la punctul de intalnire si imi vad colegi, am rasuflat usurat putin, se parea ca nu o sa fie chiar asa plina ziua de farse de am inceput asa. Pornim noi spre scoala, ajungem si ne intalnim in curte cu diriga, impartea carti pentru alti colegi ca sa aiba de unde sa se inspire pentru proiect(ah da, ar fi timpul sa ma apuc si eu sa-l fac), si zic hai sa-i cer si eu cate ceva, poate ma ajuta si pe mine cu ceva. Imi zice ca nu mai are la ea nimic, asa ca ma suna si imi zice cand sa merg dupa ele. Zic bine, acum, tinem ore sau m-am trezit pentru 10 minute si un drum in plus pana la gara? In cele din urma s-a dovedit ca nu tinem ore, nici nu stiam ce sa fac, sa rad? sa fiu ofticat ca m-am trezit pentru atat? In fine, ajung acasa, cateva mici farse pe net, unele chiar de anul trecut, deja stiute. Am fost si dupa cartile alea, m-a prins si ploaia, dar n-are nimic, am trecut si peste asta.

Cel mai amuzant lucru insa mi s-a intamplat acum mai spre seara, cand imi suna telefonul, Varu-miu.

El: Ma, n-o sa-ti vina sa crezi ce am patit.

Eu: Ce e ma, ce s-a intamplat?

El: Am un fiu ma, am un fiu!

Eu: Felicitari...cand s-a nascut?

El: Azi noapte, la 3.

Eu: La 3?! adica de 1 aprilie?!

El: Da.

Eu: Aaaa, bbbb, ccceva...

El: Niciodata n-am avut asa emotii, e baiat...

Eu: Da, ai mai zis, sa-ti traiasca, transmite-i felicitari Zsokei.

El: Salutai pe baieti, trebuie sa fug, salut.

Eu: Salut.

Hmm, stiam ca in curand trebuie sa ii nasca, dar chiar de 1 aprilie?! totusi, 1 aprilie?! Zic sa verific din surse mai sigure, asa ca ma duc pana dincolo la unchiu' sa vad de sunt adevarate vestile. Intru, vorbea la telefon cu sor-mea, entuziasmat, imediat sa-i dea lacrimile.

Eu: Presupun ca e adevart unchiu-le, ai devenit bunic, a 3-a oara.

Unchiu: Da, nici nu-ti dai seama cat sunt de fericit...

Eu: Imi inchipui, sa-ti traiasca.

In cele din urma s-a adeverit, si iata un nou berbec in familie, cel mai special berbec pot spune.

Deja imi si inchipui cate farse o sa aiba baiatul asta de ziua lui, parca deja mi-e mila de el :))

Voi ce ziceti, e de bine sau de rau ca s-a nascut pe 1 aprilie?

Vreau sa va asigur ca nu este o farsa!

Ma opresc aici, m-am lungit destul. Ne auzim in curand! Cius.

1 mar. 2010

1 Martie

Un ghiocel din inima mea, pentru toate doamnele si domnisoarele :)




12 feb. 2010

Leapsa

Iata ca am primit si prima provocare, Cristinuta fiind prima care imi da o leapsa, saru`mana pe aceasta calea asta. Suna cam asa. Exprima cinci dorinte de ale tale, in cinci poze.

Sa vedem.

Revelionul sub Turnul Eiffel


O vacanta in Ibiza :D


Un Husky


Cateva zile pe o chestie d'asta :))


 Friendships :)

Leapsa merge mai departe la Hălăţel, Alex si Ramo. :)






Plec pe marte

Noul hit a lui Smiley, intr-o combinatie ciudata cu Cheloo, dar reusita, avand in vedere ca au deja 400 mii de vizualizari pe youtube. Enjoy :)

Ce ziceti, ar trebui sa plece?


9 feb. 2010

My Dream



Hmm, imi umbla prin cap de ceva timp o chestie, care o poate fi cosiderat ca fiind visul meu. Este vorba despre ce o sa fac eu dupa ce termin scoala. 

Visul meu suna cam asa: In prima faza sa imi gasesc un job bun, in afara tarii, normal, un job care imi permite  sa cheltuiesc, sa trimit bani in tara si sa pot sa si economisesc ceva. Sa practic aceasta meserie ceva timp, iar mai apoi sa ma intorc in tara si sa deschid un fel de Moive-Bar. Un bar micut, unde servesti o bautura alaturi de prieteni tai, o cafea de dimineata, sa te imbeti de supararea sau de bucurie, s.a.md. Iar intr-o alta incapere in jur de 20 de fotolii, o plazma imensa sau un video-proector, unde in fiecare seara sa se difuzeze un film. In fiecare zi o alta tema, filme noi si vechi, povesti de iubiri si actiune, tot tacamul. Daca as avea acum ocazia si bani sa o fac, cred ca ar avea mare succes, avand in vedere ca in orasul semaforizat in care stau nu detine nici macar un cinematograf. Iar pentru mine ar fi un vis care ar devenit realitate. Daca toate merg conform planului, s-ar putea sa am un Movie-Bar in aproximativ 4 ani. Totusi, nu i-am gasit inca un nume, insa sper ca la asta o sa ma ajutati voi :D Ce nume ati da la un asemenea loc?

5 feb. 2010

Soarta, cel mai mare dusman al omului.

Azi soarta a fost de partea mea, pot spune. Am iesit la o barfa cu o prietena, si cat stateam noi acolo in spatele blocului pe o banca, ne-am hotarat sa dam si o tura prin oras. Am ezitat prima oara, dar dupa aceea am decis sa mergem. Chiar inainte sa ajungem la semafor, am ramas socat cum unii soferi pot fi atat de inconstienti. Un tanar, avea aproximativ 25 de ani, a accelarat masina incercand sa prinda verde(desi era galben pe terminate), reusind sa loveasca o dacie care mergea regulamentar. Cel vinvoat a ricosat din dacie si a intrat in vitrina unei banci. Noroc a fost ca nu astepta nimeni la semafor, altfel doamne fereste ce se putea intampla. Acum ma gandesc, daca nu ezitam atunci sa mergem in oras, ajungeam chiar in acel moment la semafor, si poate nu mai apucam sa scriu articolul asta. Trebuie sa iti lipseasca cel putin 2 bile de la cap ca sa faci asa ceva, stiind cat de periculos e sa accelerezi in mijlocul intersectie pe o asemenea vreme. Am ramas socat pe moment, nici nu mai stiam ce sa fac, ma gandeam la un moment dat sa fug la dacie, pentru ca in spate statea mama cu fetita ei, raniti la cap. Insa au fost multi care au fugit in momentul urmator si i-au ajutat sa iasa din masina strivita. Soferul in momentul impactului a zburat prin geamul din dreapta, fiind intins pe jos pana la sosirea ambulantei, abia mai misca :|. Cand ma gandesc ca la sfarsitul  anului trecut am avut un mini accident, iar tot anul trecut am mai vazut vreo 3 accidente, mai putin grave, insa am eu "norocul" asta sa asist la accidente de masini, nu stiu cum reusesc. Acest lucru ma indeamna sa pun cea mai cruda campanie anti-accidentelor pe care am gasit-o pe net.