Dude, nu-ti uita caciulita.

Leapsa

Iata ca am primit si prima provocare, Cristinuta fiind prima care imi da o leapsa, saru`mana pe aceasta calea asta. Suna cam asa. Exprima cinci dorinte de ale tale, in cinci poze.

Sa vedem.

Revelionul sub Turnul Eiffel

O vacanta in Ibiza :D

Un Husky

Cateva zile pe o chestie d'asta :))

 Friendships :)

 

Leapsa merge mai departe la Hălăţel, Alex si Ramo. :)

Plec pe marte

Noul hit a lui Smiley, intr-o combinatie ciudata cu Cheloo, dar reusita, avand in vedere ca au deja 400 mii de vizualizari pe youtube. Enjoy :)

Ce ziceti, ar trebui sa plece?

My Dream

Hmm, imi umbla prin cap de ceva timp o chestie, care o poate fi cosiderat ca fiind visul meu. Este vorba despre ce o sa fac eu dupa ce termin scoala. 

Visul meu suna cam asa: In prima faza sa imi gasesc un job bun, in afara tarii, normal, un job care imi permite  sa cheltuiesc, sa trimit bani in tara si sa pot sa si economisesc ceva. Sa practic aceasta meserie ceva timp, iar mai apoi sa ma intorc in tara si sa deschid un fel de Moive-Bar. Un bar micut, unde servesti o bautura alaturi de prieteni tai, o cafea de dimineata, sa te imbeti de supararea sau de bucurie, s.a.md. Iar intr-o alta incapere in jur de 20 de fotolii, o plazma imensa sau un video-proector, unde in fiecare seara sa se difuzeze un film. In fiecare zi o alta tema, filme noi si vechi, povesti de iubiri si actiune, tot tacamul. Daca as avea acum ocazia si bani sa o fac, cred ca ar avea mare succes, avand in vedere ca in orasul semaforizat in care stau nu detine nici macar un cinematograf. Iar pentru mine ar fi un vis care ar devenit realitate. Daca toate merg conform planului, s-ar putea sa am un Movie-Bar in aproximativ 4 ani. Totusi, nu i-am gasit inca un nume, insa sper ca la asta o sa ma ajutati voi :D Ce nume ati da la un asemenea loc?

Soarta, cel mai mare dusman al omului.

Azi soarta a fost de partea mea, pot spune. Am iesit la o barfa cu o prietena, si cat stateam noi acolo in spatele blocului pe o banca, ne-am hotarat sa dam si o tura prin oras. Am ezitat prima oara, dar dupa aceea am decis sa mergem. Chiar inainte sa ajungem la semafor, am ramas socat cum unii soferi pot fi atat de inconstienti. Un tanar, avea aproximativ 25 de ani, a accelarat masina incercand sa prinda verde(desi era galben pe terminate), reusind sa loveasca o dacie care mergea regulamentar. Cel vinvoat a ricosat din dacie si a intrat in vitrina unei banci. Noroc a fost ca nu astepta nimeni la semafor, altfel doamne fereste ce se putea intampla. Acum ma gandesc, daca nu ezitam atunci sa mergem in oras, ajungeam chiar in acel moment la semafor, si poate nu mai apucam sa scriu articolul asta. Trebuie sa iti lipseasca cel putin 2 bile de la cap ca sa faci asa ceva, stiind cat de periculos e sa accelerezi in mijlocul intersectie pe o asemenea vreme. Am ramas socat pe moment, nici nu mai stiam ce sa fac, ma gandeam la un moment dat sa fug la dacie, pentru ca in spate statea mama cu fetita ei, raniti la cap. Insa au fost multi care au fugit in momentul urmator si i-au ajutat sa iasa din masina strivita. Soferul in momentul impactului a zburat prin geamul din dreapta, fiind intins pe jos pana la sosirea ambulantei, abia mai misca :|. Cand ma gandesc ca la sfarsitul  anului trecut am avut un mini accident, iar tot anul trecut am mai vazut vreo 3 accidente, mai putin grave, insa am eu "norocul" asta sa asist la accidente de masini, nu stiu cum reusesc. Acest lucru ma indeamna sa pun cea mai cruda campanie anti-accidentelor pe care am gasit-o pe net.

Emigrantii

Asadar, ne-ati tradat, emigrantilor!
Ati plecat din România în cautarea libertatii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lasat fara inteligenta si fara priceperea voastra, fara forta care s-ar fi putut aduna. AICI si nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-ati construit case, v-ati gasit slujbe, v-ati aciuiat la sânul generos al unor societati care v-au dat o pâine si v-au ridicat.
Iar noi am ramas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partidulete si politicieni care nu urmaresc decât interese strict legate de matul lor personal. Am ramas singuri cu prostii astia de colegi de munca fara alta preocupare decât de a se mânca la nesfârsit între ei, într-o societate care ar fi trebuit sa renasca, nu sa moara progresiv, dupa Decembrie 1989, adica exact acum 20 de ani. Am ramas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumatate ar trebui darâmate si reconstruite din cauza afectiunilor cauzate de cutremure, gândaci, plosnite, igrasie, manele, îmbatrânire naturala...
Am ramas marginali într-o lume marginala.
Ne-ati tradat, emigrantilor, dar asta n-ar fi nimic înca, daca nu v-ati fi tradat si pe voi însiva!
V-ati lasat în urma parinti, copii, frati, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-ati iubit, locuri dragi, gusturi si mirosuri, imagini si sunete. Ati lasat în urma morminte care au început sa intre în paragina sau au fost vandalizate. V-ati lasat zecile, sutele, miile de carti care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-ati gasit scuze si consolari pentru toate acestea.
Ne-ati tradat si continuati zilnic sa ne tradati dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanta si confortul mediului în care traiti, criticându-ne des si chiar bucurându-va parca de necazurile noastre, care nu vin decât sa justifice o data în plus faptul ca, din punctul vostru egoist de vedere, ati luat cea mai buna decizie când ati decis sa plecati. Iar recent ne-ati decis si presedintele prin votul vostru, punand cireasa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva...

Ba v-am salvat, nefericitilor!
Ne-am construit case fara sa fie nevoie sa furam, muncind onest, ne-am gasit slujbe fara sa fie nevoie sa ne prostituam, ne-am integrat în societati care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi si ne-au facut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, asa cum eram obisnuiti ori de cate ori încercam sa facem ceva bun in România.
Ati ramas cu politicienii pe care-i meritati, pentru ca ei s-au ridicat dintre voi si cu sprijinul vostru, nu sunt extraterestri. Colegii vostri de munca sunteti voi însiva. Blocurile în care locuiti, parazitii, marginalitatea, va apartin. Le aveti cum le întretineti.
N-am lasat nimic în urma care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi si apropiati i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndraznit sa viseze macar ca i-am fi putut ajuta, ramânând în România. Banii trimisi de noi si cheltuiti de ei pe produse si servicii au tinut în viata o economie care ar fi fost altfel în cadere libera, echilibrând ani de zile balanta de plati a tarii. Medicamentele platite de noi au salvat nenumarate vieti omenesti, cheltuielile noastre ca turisti în tara din care a trebuit sa plecam pentru a ne trai viata au reprezentat si vor reprezenta multi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Caci daca nu venim noi sa revedem imagini, sa reascultam sunete, sa ne bucuram de gusturile si mirosurile copilariei, adolescentei ori tineretii noastre, câti turisti credeti ca ar prefera Romania unor destinatii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri si utecisti, preturile sunt suportabile si veceurile utilizabile?
Am plecat cu geamantane mici nu pentru ca n-am fi vrut sa luam cartile dragi cu noi, ci pentru ca am plecat în necunoscut! Dar ce bine va pare cand ne vedeti revenind cu geamantane mari, pline de cadouri si atentii, prin care încercam, umili, sa ne cerem iertare pentru bunastarea noastra îndepartata si pentru anii în care nu ne-am vazut...
Continuam sa va împartasim din experienta noastra pentru ca si voi sa încercati sa faceti ceva acolo unde sunteti, pentru a fi mai liberi si pentru a va realiza, descotorosindu-va de minciuna, comunicand direct, cu raspundere si onoare, renuntand la individualismul anarhic atât de copios exploatat de gastile care va conduc si reusesc sa va fure, cum spunea cineva, si banii pe care nu-i aveti.
Ascultati si cititi limba româna vorbita de noi, urmariti cum tinem în viata traditiile românesti autentice, în mod neostentativ si în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu bratele deschise si veti întelege ca în timp ce cultura voastra devine din ce în ce mai imitativa si mai subtire, noi suntem de fapt cei care o mai tinem în viata asa cum am mostenit-o si asa cum am crezut în calitatile ei universale.
Cât despre presedintele care v-a iesit, oricare s-ar fi ales viata voastra ar fi fost aceeasi, sa nu va faceti iluzii. Preocupati-va de fericire NUMAI PENTRU VOI , lasând apa vietii voastre sa învârta roata morii voastre si va va fi mai bine si fiecaruia dar si tuturor. Învatati asta de la noi si salvati-va, cum si noi am învatat pe unde am ajuns, si suntem mult mai bine decât daca am fi ramas fiecare în mahalaua lui.

Fireste, subiectul e mult mai complex si mai nuantat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectiva.



Gil Dobrica - Hai acasa
Asculta mai multe audio Muzica

What the fuck you ya jo :))

=))