April, my month!

Back in bussines, asa m-am gandit eu, sa redeschid blogul, dupa ce din cauza chefului parca nu vroiau degetele sa uneasca cateva fraze ca sa mai pun cateva postari noi. Da iata-ne din nou On Air, intr-o zi atat de frumoasa, la figurat normal, pentru ca vremea de azi a fost dementiala, cand ploua, cand ningea, cand batea soarele, mai lipsea doar sa apara si luna asa din cand in cand pe cer.

Anyway, suntem in Aprilie, asta conteaza. Si cand aud asta, parca imi vine zambetul mai des pe buze, asta pentru ca e mai cald, sigur am scapat de iarna, pentru ca in curand vin Zilele Orasului si pentru ca incet incet se apropie ziua mea(schimb si eu prefixul in cele din urma).

Lasand asta deoparte, am sa va povestesc ce prima zi de aprilie interesanta am avut. Chiar de dimineata, ma luase gandul sa merg sau nu la scoala, avand in vedere ca miercuri n-am fost, asta datoria lui Clau si Student Party-ul lui, am cam ramas in urma cu programul si nu stiam daca tinem ore sau nu. Am intrebat vreo 2 colegi, care insa dadeau in banuiala, si ma gandeam sa nu fiu fraierit dis de dimineata, dar deja eram treaz asa ca nu aveam ce sa pierd. Ma duc la punctul de intalnire si imi vad colegi, am rasuflat usurat putin, se parea ca nu o sa fie chiar asa plina ziua de farse de am inceput asa. Pornim noi spre scoala, ajungem si ne intalnim in curte cu diriga, impartea carti pentru alti colegi ca sa aiba de unde sa se inspire pentru proiect(ah da, ar fi timpul sa ma apuc si eu sa-l fac), si zic hai sa-i cer si eu cate ceva, poate ma ajuta si pe mine cu ceva. Imi zice ca nu mai are la ea nimic, asa ca ma suna si imi zice cand sa merg dupa ele. Zic bine, acum, tinem ore sau m-am trezit pentru 10 minute si un drum in plus pana la gara? In cele din urma s-a dovedit ca nu tinem ore, nici nu stiam ce sa fac, sa rad? sa fiu ofticat ca m-am trezit pentru atat? In fine, ajung acasa, cateva mici farse pe net, unele chiar de anul trecut, deja stiute. Am fost si dupa cartile alea, m-a prins si ploaia, dar n-are nimic, am trecut si peste asta.

Cel mai amuzant lucru insa mi s-a intamplat acum mai spre seara, cand imi suna telefonul, Varu-miu.

El: Ma, n-o sa-ti vina sa crezi ce am patit.

Eu: Ce e ma, ce s-a intamplat?

El: Am un fiu ma, am un fiu!

Eu: Felicitari...cand s-a nascut?

El: Azi noapte, la 3.

Eu: La 3?! adica de 1 aprilie?!

El: Da.

Eu: Aaaa, bbbb, ccceva...

El: Niciodata n-am avut asa emotii, e baiat...

Eu: Da, ai mai zis, sa-ti traiasca, transmite-i felicitari Zsokei.

El: Salutai pe baieti, trebuie sa fug, salut.

Eu: Salut.

Hmm, stiam ca in curand trebuie sa ii nasca, dar chiar de 1 aprilie?! totusi, 1 aprilie?! Zic sa verific din surse mai sigure, asa ca ma duc pana dincolo la unchiu' sa vad de sunt adevarate vestile. Intru, vorbea la telefon cu sor-mea, entuziasmat, imediat sa-i dea lacrimile.

Eu: Presupun ca e adevart unchiu-le, ai devenit bunic, a 3-a oara.

Unchiu: Da, nici nu-ti dai seama cat sunt de fericit...

Eu: Imi inchipui, sa-ti traiasca.

In cele din urma s-a adeverit, si iata un nou berbec in familie, cel mai special berbec pot spune.

Deja imi si inchipui cate farse o sa aiba baiatul asta de ziua lui, parca deja mi-e mila de el :))

Voi ce ziceti, e de bine sau de rau ca s-a nascut pe 1 aprilie?

Vreau sa va asigur ca nu este o farsa!

Ma opresc aici, m-am lungit destul. Ne auzim in curand! Cius.